PRO VITA | Miscarea pentru salvarea vietii

Informatii pro vita

Religie-Valori-Istorie

Avortul era cunoscut si larg practicat in lumea greaca si romana, unde urma sa apara crestinismul. Cu mai mult respect pentru familie, pentru femeie, pentru viata individuala, iudaismul il condamna dar facand unele exceptii. Mesajul crestin a adaugat o demnitate in plus conceptelor de persoana umana si de valoarea vietii. Ideia unui suflet individual, viu, nemuritor, dat de Dumnezeu fiecarui om, reintorcandu-se la El pentru vesnicie, a fost destul de puternica pentru a transforma in doua secole Imperiul roman. Conceptul de valoare a persoanei umane se extindea si asupra persoanei care inca n-a venit pe lume.

Evanghelia ne invata ca Iisus a fost conceput in sanul Fecioarei Maria prin lucrarea Duhului Sfant. Ceea ce crestea in mitra Fecioarei nu era o ingramadire de celule , ci chiar persoana lui Dumnezeu facut om.

Despre Congresul PRO VITA - Oslo/ 1990

Ioan Alexandru a fost invitat intre 9 si 13 mai 1990 de statul Norvegian la Oslo sa participe la Congresul Mondial pentru Salvarea Vietii. Aici s-a formulat declaratia care s-a emis la O.N.U. : Declaratia dreptulrilor copiilor nenascut.Poetul la acest Congres a contribuit cu un referat care a avut un succes extraordinar. Temele abordate in referat au fost Sfanta Treime , castitatea si puterea rugaciunii. Tot atunci a aflat ca Romania se afla printre tarile cu cea mai ridicata rata a avorturilor din lume.

Intors in tara m-a invitat acasa la el sa-mi povesteasca impresiile lasate de acest Congres in vederea unui reportaj. La sfarsitul convorbirii mi-a spus ca astazi infiintam a Miscare Pro Vita de salvarea a vietii in Romania pentru ca viata cuiva o salvezi acum ori niciodata. Aceasta a fost scanteia care a aprins pasiune pentru pruncul nenascut dar si compasiunea pentru femeile mintite in ce priveste viata pe care o poarta in pantec. Redau mai jos fracmente importante din notitele luate de la aceasta intalnire exact asa cum le-am notat atunci pentru a simti prospetimea momentului si entuziasmul cu care Ioan Alexandru s-a intors de la congres. :

A fost un congres mondial care se tine din doi în doi ani in diferite tari si se numeste congresul mondial Pro Vita pentru salvarea vietii copiilor nenascuti dar si celor nascuti si abandonati de societate.

Aceasta adunare de savanti, preoti, filosofi, poeti, profesori, misionari, oameni de stiintă din întreaga lume si-au găsit o preocupare comuna din dragoste fata de viata în general si de viata copiilor cu precadere. Se stie la ora de fata in aceasta organizatie mondiala cam cati copii sunt omorati în pantecele maicii lor anual, si acest numar este în jur de 60000; chiar se spunea ca nici Hitler, nici Stalin , nici razboaiele n-au facut atatea ravajii în ce priveste viata, cate face aceasta stare de intuneric care stapaneste omenirea. Asadar este poate problema cea mai importanta pe plan mondial.

Nu este numai indiferenta parintilor si a celor care accepta avortul sau nestiinta unor familii ci o întreagă politica cu ideologii antiumane si curente subterane de opinie care de fapt sunt împotriva vietii si implicit împotriva lui Dumnezeu. Este o intraga medicina sinistra, diabolica, care merge a distruge fatul si a gasi solutii sa stinga viata inainte de a veni pe lume. Aceste forte obscure care lucreaza si manipuleaza viata, cu aceste forte avem de luptat. Cei implicati in aceasta miscare sunt constienti ca in fiecare tara sunt astfel de forte intunecate.

Au fost reprezentanti de pe toate continentele din America Latina, Africa, Japonia, America de Nord, Canada, Anglia si din toate tarile Europene mai putin aceste tari de la rasarit.

Eu am fost invitat pe cheltuiala congresului si am luat stire ce se intampla si vreau sa intemeiem si in Romania o asemenea miscare Pro Vita. Am adus materiale documentare si pot sa spun ca am si infintat-o astăzi. România este printre cele mai triste tari din Europa in momentul de fata. Omoară copii pe capete. Deci nu putem amana nici cu o ora înfintarea acesteia ca poate într-o ora amanata mai mor niste copii. Intemeiam imediat si imediatul înseamnă acum, in clipa asta. Sunt oameni care mor. Ori salvezi viata imediat ori nu o salvezi niciodata.

Sa se stie ca exista in Romania aceasta miscare, ca se poate apela la ea. Vom găsi resurse sa ajutam familiile care se hotarasc sa nu-si omoare copii, vom gasi camine pentru copii abandonati.

O organizatie ce se adresează tuturor confesiunilor, tuturor partidelor, tuturor oamenilor ce vor sa salveze viata. Sigur ca cei ce se bat cel mai mult pe plan mondial pentru salvarea vietii sunt crestinii. Am văzut crestini din Japonia extraordinari. Mi-au spus care-i situatia la ei, cum se lupta ei pentru salvarea vietii. Salvarea vietii nu înseamnă numai a le da de mancare ci a le salva si sufletul. Inseamnă a le da educatia ce se cuvine, învatamant superior. Din India a venit reprezentantul Maicii Tereza careia i s-a acordat un premiu pentru salvarea vietii. Au fost medici de o extraordinara frumusete sufleteasca si un puternic angajament spiritual. Crestinismul face minuni pretutindeni. Unde sunt pusi crestini in lucrare se intampla intradevar minuni. Ei stiu în numele cui salvează viata.

Conferinta mea a pornit de la faptul ca teologia si filosofia trebuie sa-si reevalueze optica fata de viata. Am plecat de la gândul că omenirea si-a pierdut feciorelnicia. Cultul Maicii Domnului si implicit cel al fecioarei a fost oarecum înlăturat din viata sociala. Fetele se strică devreme. S-a dovedit ca forte mult tineret abandoneaza copii din impreunari nelegitime, preconjugale.

Am accentuat problema feciorelniciei si am aratat ca faza prenatala a copilului in pantecele maicii sale este vazuta in Evanghelie plecand de la faptul că Fecioara Maria a primit pe Arhanghelul Gabriel (Puterea lui Dumnezeu) si asupra oricarei femei care primeste in pantece intra o putere a lui Dumnezeu in lucrare. Nu trebuie sa se teama sa nasca copilul pentru ca Dumnezeu este in lucrare. Am amintit scena vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta cand s-a realizat dialogul dintre Ioan si Mantuitorul din pantecele maicilor lor. Unul joaca si Maica Domnului canta celebrul Magnificat. Am zis atunci ca cel mai aproape de Dumnezeu nu este omul cand moare ci cand joaca in pantecele maicii sale. Am vazut o emblema reprezentand un glob mare cu un copil în el. Era ca si un calugar care se roaga. Avea piciorusele ca niste aripioare de albine care a cutreierat multe flori. Parca venea din rai. Pruncutul in pantecele maici parca era in rai. Cum sa intervi?! S-au aratat foarfecele care-l apuca de cap si-l zmulg de acolo. Este ceva îngrozitor ce se întampla. Deci a ne angaja sa salvam viata este un lucru esential in Romania. Am fost întrebat ce se întamplă in Romania ca in timpul dictaturii era o lege care oprea omorarea copiilor si acum se omoara copii cu explicatii. Într-o vreme a dictaturii totusi copii se nasteau iar acum cand este mai multa librtate primul lucru care-l faceti este sa omorati copilul.

Cine a dat legea asta ? m-au întrebat.

Pe mine m-au luat prin surprindere ca nu stiam cine a facut lucrurile acestea, dar trebuie sa ne gandim ca regele Belgiei cand a fost pus acum cateva saptamani sa semneze legea cu avorturile a preferat sa renunte la tron decat sa o semneze. Lumea este atat de tulburata si stricata incat sunt gata sa omoare copii. Asta nu înseamnă ca nu sunt forte, chiar în minoritate care trebuie sa se opuna. Noi nu trebuie sa ne asteptam nici in România sa avem popularitate. Nu ne asteptam la ceva spectaculos, dar in nesansa si slabiciunea asta trebuie sa luptam. La ora actuala nu-i nimeni ca stat si putere lumeasca sa apere aceasta viata inocenta decat forte in minoritate crestine constiente, caci sunt si crestini care nu se angajeaza în lupta aceasta. Avem o sansa sa putem face ceva prin crestini si oameni constienti. Vor trebui sa se implice preoti, pastori nu ca institutii ci ca persoane. Este o miscare a persoanelor nu a institutiilor, o fraternizare din toate limbile si popoarele cu pruncul, cu fatul, cu Dumnezeu pentru salvarea vietii.

Celebrul vers 17 din Ieremia 20 l-am citat si l-am propus să fie mottoul congresului mondial: „ cel mai dezastruos lucru de pe pamant este ca pantecele maicii tale sa-ti devina mormant.”

Un asemenea mormant nu se poate dezlega niciodata. De ce? Pentru ca maicuta ramane insarcinata cu un mort care nu poate iesi din ea.

S-a pierdut de asemenea in Europa si in lume intelesul lui Dumnezeu ca persoana in sanul Sfintei Treimi. S-a pierdut Sfanta Treime care este simbolul cel mai teribil al sfintei familii pe pamant: tata,mama,fiu. Am dat exemplu din traditia occidentala pe Millet, pictor francez cu celebrul sau tablou: tata, mama si pruncutul care sta cu mainile deschise ca si Hristos rastignit. Isi tine maninile pe pieptul tatalui si al mamei.

Dumnezeu nu-i singuratate ci e comuniune.

S-a facut o declaratie care s-a trimes si la O.N.U. avand titulatura "Dreptul copiilor nenascuti”. Aici la primul articol unde spune ca Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevăzute am propus Dumnezeu Sfanta Treime este Creatorul.

Numai ca Dumnezeu comuniune putem exista noi ca comunitati. Iar familia este simbolul cel mai apropiat al Sfintei Treimi. Altfel aduci copii pe lume stiind ca esti sub cortul Sfintei Treimi. ” Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi.”

Deci Sfanta Treime, salvarea Feciorelniciei si puterea uriasa a rugaciunii au fost temele principale.

Aceasta organizatie pune un mare pret pe rugaciune, a bisericilor, a familiilor ca să intre Hristos în casa fiecarui om. Acolo se vor si naste copii. Sfanta Treime vine prin rugaciune. Unde nu este rugaciune nici Sfanta Treime nu vine si copilul vine greu pe lume pentru ca e pustiu in casele noastre. Dumnezeu nu-si da copilul pe mana oricui. Copilasul are nevoie de iubire. Si unde nu-i iubire copilasul nu vine.

Apoi am prezentat pilde din tara cum prin rugaciune am dobandit enorm in decembrie. Cum ne rugam împreuna in Piata Universitatii si la Timisoara. Grecia Veche a disparut cand nu s-a mai putut ruga. Un popor care nu se mai poate ruga dispare din istorie. Si daca un popor dispare, ganditi-va cum dispare un om sau cum dispare o familie, fara urma. Se stie ca in casele unde nu este credinta nu este rugaciune.

Deci recastigarea feciorelniciei, reasezarea atitudinii fata de Dumnezeul cel Viu ca Sfanta Treime si asezarea noastră pe rugaciune acestia sunt cei trei mari piloni pe care ne putem sprijini.

Multumesc lui Dumnezeu ca a ingaduit sa am drumul acesta sa pot sa vorbesc si sa comunic cu oameni, sa fiu inconjurat de atata dragoste de catre o lume a lui Dumnezeu. Toata lumea este preocupata acum de viata copilului. Nadajduiesc ca vom reusi si noi sa facem o asemenea asezare, comunitate Pro Vita de salvare a vietii care este foarte importanta. Ei de ani de zile lucreaza si au documente din fiecare tara ce se intampla si putem preveni sa nu se intample ce s-a intamplat in alte tari. Intram in aceasta organizatie cu gandul precis de a salva viata in Romania. Trebuie sa ne angajam sa facem ceva. O multime de tineri pleaca din tara. Multi dintre ei cad prada iluziilor si pacatelor. Suntem intr-un fel responsabili si de cei care pleaca si de cei care raman si mai ales de cei care nu vin pe lume pentru ca ura noastra nu-i lasa.

Astăzi pornim cu convingere pe drum cu prioritate absoluta. Si asta fara Evanghelia lui Hristos nu se poate. Nici o jertfa in sensul acesta nu este de prisos. Daca Domnul Hristos rasplateste pentru un pahar de apa, dar pentru un prunc salvat. Sa ne ajute Dumnezeu!

A consemnat Silviu Despa

Marturii

"Ioan Alexandru, ca poet crestin, avea harul sa sustina valoarea vietii cu darul poetic pe care i-l daduse Dumnezeu”

Interviu cu dl Silviu Despa, co-fondator, împreuna cu poetul Ioan Alexandru, al primei organizatii pro-vita din Romania, autor al documentarului „Mai presus de moarte, in Iubire”

-Cum s-a format miscarea pro-vita in Romania?
Tocmai lucrez la o carte despre misiunea crestina a lui Ioan Alexandru si am gasit notitele de la interviul ce mi l-a acordat imediat după ce s-a întors de la Oslo unde a participat la Congresul Mondial pentru Salvarea Vietii între 9 si 13 mai 1990. Aici s-a formulat o declaraţie care s-a trimis la O.N.U.: Declaratia drepturilor copilului nenascut. Ioan Alexandru la acest Congres a contribuit cu un referat care a avut un succes extraordinar. Temele abordate în referat au fost Sfanta Treime, castitatea si Puterea rugăciunii. Tot atunci Ioan Alexandru a aflat ca România se afla printre tarile cu cea mai ridicata rata a avorturilor din lume. Intors în tara, m-a invitat acasa la el sa-mi povesteasca impresiile lasate de acest Congres. La sfarsitul convorbirii mi-a spus ca astazi infiintam o miscare Pro Vita de salvare a vietii în România si am sa-l citez: „Nu putem amana nici cu o ora infiintarea pentru ca poate intr-o ora amanata mor niste copii. O înfiintam imediat, imediat. Si imediatul inseamnă acum. A salva viata cuiva imediat înseamna sa o salvezi acum ori niciodata.” Aceasta a fost scanteia care a aprins pasiunea pentru pruncul nenascut dar si compasiunea pentru femeile mintite în ce priveste viata pe care o poarta in pantec. In aceeasi saptamana, in data de 15 mai 1990, am purces la formarea unei structuri organizate a acestei miscari, la sfarsitul unui curs de la Universitate, cu participarea studentilor si celor care frecventam cursul facultativ. S-a hotarat ca patron spiritual sa fie Constantin Brancoveanu împreuna cu cei 11 copii, „martir si parinte al neamului”.

-Care a fost contributia poetului si omului de cultura Ioan Alexandru?

-Este evident ca a fost fundamentala. El este radacina intregului arbore de organizatii de tip pro viata din Romania. Ca poet crestin, avea harul sa sustina valoarea vietii cu darul poetic pe care i-l daduse Dumnezeu. Ca om de cultura, a stiut sa racordeze spiritualitatea romaneasca la cotidianul acelor timpuri.

-De cine a fost sustinut în Parlament in pozitia sa pro-vita? De ce nu a fost sustinut?

- Desi inca de la constituirea organizatiei pro vita am făcut cunoscut ca aceasta se adreseaza tuturor partidelor si confesiunilor, tuturor acelora ce vor sa salveze viata, Ioan Alexandru nu a fost sustinut nici macar de propriul partid care avea in titulatura sa „crestin-democrat” si in care ne-am implicat dupa revolutie. As vrea sa mentionez ca Ioan Alexandru a avut o contributie fundamentala la infiintarea PNTCD, facand jonctiunea intre primul partid nascut din revolutia din ’89, partid de factura crestin-democrata si partidul istoric national-taranesc format de fosti detinuti politici. El a fost cel care în ’90 la Bruxelles, prin acest partid, a racordat Romania la internationala crestin-democrata. Dar sa revin. Am organizat prima conferinta pro vita publica la Universitate, urmata de un miting la care au participat alături de el, ca parlamentari, Matei Boila si, cred, Petre Dugulescu, iar din partea Bisericii Ortodoxe a fost pr.Constantin Galeriu si, bineinteles, studenti si tineret. Nu a fost sustinut de nici un partid din motive electorale si de imagine, crezandu-se ca acest demers pro vita va fi asociat cu politica demografica din timpul dictaturii regimului ceausist. De altfel, asa s-a si intamplat mai tarziu, când s-a propus o initiativa legislativă de interzicere a avorturilor din partea senatorului Ioan Moisin. In anul 1995 cand Ioan Alexandru era bolnav in Bonn am facut lobby in Parlamentul Romaniei pentru o lege in favoarea vietii si familiei care descuraja practica avortului iar de ziua de 1 iunie a acelui an am adunat semnaturi de adeziune de la parlamentari din diferite partide politice care au sustinut cauza copilului nenascut. Acestia faceau parte din grupul de rugaciune din Parlamentul Romaniei. As putea sa nominalizez pe Matei Boila, Alexandru Paleologu, Petru Dugulescu, Ioan Roman, Tudor Dunca, Ion Berciu si altii.

„Am vazut imagini de groaza cu copii muribunzi uitati de lume in garile si orfelinatele comuniste”

-Care au fost organizatiile pro-vita, in 1990, si ce-si propuneau?
-Daca tinem cont de cronologia aparitiei organizatiilor care au militat pentru viata din ’90, as dori sa incep si sa mentionez contributia pe care a avut-o un britanic, Alfred Gregory Eagers, pentru salvarea vietii copiilor nimanui, abandonati in orfelinatele comuniste. Pictor cu convingeri crestine si pasionat de Romania ce reprezenta organizatia Caring for Life International, a venit cu tiruri de ajutoare si suport medical pentru salvarea vietii copiilor pentru care sansa de supravietuire era minima. Am colaborat un timp cu el. L-am cunoscut in casa lui Ioan Alexandru. Atunci am văzut imagini de groaza cu copii muribunzi uitati de lume in garile si orfelinatele comuniste. Tot în acea perioada l-am cunoscut si am colaborat cu Emanuel Cosmovici, care reprezenta organizatia catolica Caritas. L-a invitat in tara pe Jean Vanier, un canadian crestin, care si-a dedicat viata celor cu handicap si a creat Arca, o organizaţie de salvare a vietii si sufletelor acestor oameni marginalizati de societate. Asociatia noastră Pro Vita initial a fost înscrisa cu sediu la casa parohiala a Bisericii Sf. Gheorghe cel Nou iar mai apoi am primit un sediu într-un bloc de la poalele Patriarhiei, locul de rugaciune si intalnirile cu membri rămanand mormantul lui Brancoveanu si pridvorul Bisericii Sf. Gheorghe. Au venit apoi cativa activisti pro life americani, din care s-a distins un cuplu de misionari, William si Peggy Desloge, care s-au alaturat noua. Au venit cu materiale si am elaborat impreuna o strategie de consiliere în camerele post- si pre-avort ale spitalelor din Bucuresti. Mai tarziu se vor stabili in Brasov, unde pun pe picioare o casa maternala si un studio video. La putin timp, după ce Ioan Alexandru s-a imbolnavit, controlul Asociatiei Pro Vita a fost preluat de catre preotul Tanase Nicolae, care mai infiintase în zona Valenii de Munte o asociatie „Pro vita pentru nascuti si nenascuti”. Activitatea ei s-a limitat apoi la sustinerea celei din provincie. In aceasta situatie, am creat primul centru de consiliere pre- si post-avort din tara in care voluntarii informau despre stadiile de dezvoltare a copilului în pantecele matern, riscurile la care se supune femeia datorita avortului si date despre planificarea naturala a familiei precum si oferte de consiliere si ajutor femeilor aflate în criza de sarcina. Tot atunci am inceput lobby-ul pentru a influenta legislatia tarii în favoarea vietii si familiei. In acest scop, am pus la dispozitia membrilor Parlamentului si mass-media materiale, respectiv proiecte de legi care pledeaza pentru viata si familie. În acest demers , pe langa Peggy si Billy Desloge ,am avut suportul si experienta organizatiei Global Parteners, o altă initiativa americana. Intr-o faza ulterioară m-am dedicat proiectelor media lasand activitatile de consiliere în raspunderea Clinicii Pro Vita.

-Cunoasteti vreun sustinator din acea perioada a ideilor pro-vita, pe langa poetul Ioan Alexandru?
-Erau desigur persoane particulare, in primul rand cei care am constituit miscarea. Acestia proveneau din diferite confesiuni crestine precum Dr. Mihai Oprescu, Victor Negara, Aurel Simionescu, preotul Tanase Nicolae, Matei Aurel, Nelu Marcu, Gabriel Klimowicz si multi altii. Exista o simtire comuna in spiritul valorilor crestine care ne legau. Stiam in numele cui vrem sa salvam viata si sufletele acestor nevinovati. Am fost insufletiti de Ioan Alexandru prin harul cuvantului sau si rugaciunile ridicate la cer pentru pruncuti. Mai erau si cei din grupul de rugaciune din Parlamentul Romaniei pe care o parte din ei i-am pomenit. Parintele Constantin Galeriu, personalitate proeminenta a Biserici Ortodoxe, inainte si după revolutie, a fost de asemenea un sustinator ardent al vietii nenascutilor, precum si pr. Ilie Moldovan si pr. Vasile Mihoc din Sibiu.

„Veneam dintr-o lume fara educatie in ce priveste respectul fata de viata”

- Cum explicati faptul ca, după liberalizarea avortului in Romania, in 1989, situatia a devenit exploziva, cu aproape 1 milion de avorturi pe an oficial (si poate neoficial erau chiar mai multe), si nici un partid politic sau nici un om politic nu a tras un semnal de alarma, nu a reusit să initieze vreun proiect de lege prin care stopeze macar excesele?
-Stiti foarte bine ca prima lege care au dat-o politicienii dupa revolutie a fost liberalizarea avorturilor. Democratia si libertatea a fost asociata, în randul unui segment de populatie fara credinta, cu imoralitatea si iresponsabilitatea fată de viata celuilalt . Veneam dintr-o lume fara educatie in ce priveste respectul fata de viata. O lume fara Dumnezeu, lipsita de sens spiritual. Dictatura comunista a interzis avorturile din motive demografice, de propasire a fortei de munca, nu din respect pentru sanctitatea vietii. Oamenii erau constransi de o lege si atat. Asa ca aceasta situatie exploziva se datoreaza liberalizarii avorturilor la un moment cand natiunea romana traia, în marea ei majoritate, intr-o lipsa totala de sens spiritual. Acest demers cu consecinte nebanuite pentru Romania a primit girul dat de presedintele tarii de atunci prin semnarea Decretului nr.1 punctul 8 din decembrie 89. Am recomandat printr-o interventie scrisa la Presedintia Romaniei cai de diminuare a ratei avorturilor efectuate la cerere, însa nu am primit nici un răspuns. Avortul putea fi limitat si descurajat printr-o lege a 'consimtamantului informat' astfel incat sa nu fi ajuns la situatia ca Romania sa fie prima tara in lume la omorarea pruncilor.

-Ce cunoasteti despre atitudinile si practicile medicilor ginecologi romani care s-au pronuntat public impotriva avortului? Exista asemenea medici, care sa fi creat o atitudine a breslei?
-Sunt prea putini si neconvingatori. Am cunoscut si îndemnat pe dr. Cristina Valea la un asemenea demers public pe care l-a si facut. Nu stiu sa fi avut vreun rezultat practic.

-Ce actiuni, in mod concret, ar putea fi făcute de catre sustinatorii pro-vita in prezent, in Romania, astfel incat efectele activitatii lor sa se cunoasca?
- Sunt cateva domenii in care, in mod concret, organizatiile non-guvernamentale de tip pro-vita pot fi eficiente: educatia pentru viata in scoli, consilierea femeilor in criza de sarcina, oferirea de ajutor moral si material femeilor insarcinate, case maternale, adoptia copiilor abandonati, livrarea de informatii in mass-media despre realitatea si consecintele avortului, propunerea de proiecte legislative care pledeaza pentru viata si familie si bineinteles inainte de toate misiunea pe care o are fiecare crestin, indiferent de biserica din care face parte, sa faca cunoscut temeiul pentru care dorim sa salvam o viata de om, anume pentru eternitate si pentru Hristos Domnul vietii.

© Asociatia Provita Media